Recenzie- AL -Pasiune pură

Autoare: Alma Cristina Balaș

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 472

Descriere: Alexei, neegalatul Alexei Goronin, ardea de fiecare dată, atât pe scenă cât și în viață, sub atingerea focului acela de nestăvilit pe care unii îl numeau pasiune. Un cuvânt prea mic, prea negrăitor pentru ceea ce simțea el când își lua parcă zborul pe scenă în pași de dans. Când focul lui o atinse, Alesia știu că avea un nou vis de urmat… iar NIMENI nu era mai bun ca ea în a-și croi visurile în materialul realității. Se îndrăgostise, dar nu de el, bărbatul îmbrăcat în toate păcatele, ci de focul acela care ardea în lăuntrul lui când dansa. Oare nu se gândise Alesia că va fi mistuită dacă se apropia prea mult? Oare nu se gândise Alexei că nimeni nu o putea opri pe mica amazoană să-și îndeplinească visul?

***

Recunosc, coperta m-a atras spre această poveste şi m-a făcut să o doresc în biblioteca mea, pe lângă părerile pozitive de care mă lovem în mod constant.

Dansul îi leagă pe Alesia Von Hansell şi Alexei Goronin şi îi ajută să pună bazele unei frumoase relaţii de dragoste. La început, relaţia lor este condimentată de certuri puerile şi înţepături nu tocmai subtile.

— Îți bați joc de mine? Tu îți închipui că asta este școală pentru amatori? Cum naiba ai luat examenul? Sunt atâția tineri care vor să învețe aici, au studiat o viață și nu au șansa asta, pentru că tu, o amatoare, ocupi un loc. La naiba!”

Mi-au plăcut schimbările de temparament a celor doi protagonişti şi am aşteptat cu suflet la gură o apropiere a lor. Autoarea reuşeşte să te prindă în mrejele cărţii şi să te ţină cu sufletul la gură în timp ce îţi aşterne în faţa ochilor povestea celor doi.

Nu împart doar iubire unul pentru celălalt, ci şi faţă de dans. Suntem martori felului în care din nimic se naşte o dragoste şi felul în care le oferă putere. Amândoi au secrete şi nici unul nu ştie că, o viaţă întreagă, au aşteptat să aibă cui să se destăinuie.

„…Te voi iubi, dar nu te voi mai poseda. Sentimentul de iubire este mult mai frumos decât cel de posesie.”

Este prima carte despre balet pe care o citesc. Munca şi efortul pe care Alesia îl depune pentru a ajunge acolo unde îşi doreşte, m-a impresionat şi m-a bucurat că am ales această carte. Pasiunea, iubirea şi emoţiile ce vin la pachet sunt un bonus.

„Toată viața ei se luptase pentru fiecare lucru pe care-l realizase, fusese umilită și se ridicase, așa că știa ce avea de făcut și acest lucru îl făcea așa de bine, că devenise un automatism.”

Ce aş putea spune? Am iubit fiecare rând, dar nu îmi doresc să vă povestesc acţiunea, este mai frumos când o afli de unul singur. Felicitări sincere autoarei!

Pe strada Dublin

Titlu: Pe strada Dublin
Autor: Samantha Young
Editura: Trei
Număr de pagini: 400
Descriere: ,,Jocelyn Butler a fugit ani intregi de trecutul sau. Insa barbatul seducator pe care il cunoaste o va dezbraca de toate… secretele.
Acum patru ani, Jocelyn Butler si-a lasat in urma trecutul dureros si a plecat din Statele Unite in Scotia, pentru a lua totul de la capat.
S-a hotarat sa-si ingroape suferinta si sa mearga inainte fara a se mai implica in nicio relatie.
Pare multumita sa duca o viata retrasa pana in clipa in care se muta intr-un apartament superb pe Dublin Street. Acolo cunoaste un barbat care zguduie din temelii lumea ei pazita cu grija.
Braden Carmichael obtine intotdeauna ce vrea. stiind cat de sceptica este Joss privind orice fel de relatie, Braden ii propune un aranjament sexual care sa satisfaca atractia intensa dintre ei si care sa le ofere in acelasi timp libertate totala.”

Știu, știu, am început cu sfârșitul, dar, citind Ecouri din strada Scoția, mi-am dat seama că eu am uitat acțiunea din celelalte cărți și chiar poveștile personajelor. Am început să recitesc seria și mi-am adus aminte de ce am iubit cărțile Samanthei Young încă de la primul contact. Prima întâlnire o avem cu Jocelyn care ne este prezentată la vârsta de paisprezece ani, în primul an de liceu alături de cea mai bună prietenă a sa, Dru. Citind, mi-am pus întrebarea: Cum aș reacționa dacă aș fi anunțată de un străin că mi-am pierdut familia? Nu am găsit niciun răspuns. Nici nu mi-aș putea face un astfel de scenariu, ar fi prea mult pentru imaginația mea haotică. Din acest motiv, am înțeles-o pe Jocelyn când am aflat cum a făcut ea față pierderii părinților și a surioarei mai mici. Dar soarta nu a avut nici măcar atunci milă de Joss, ci a lovit-o când se aștepta mai puțin, răpindu-i după doar un an prietena cea mai bună.

,, Nu simțisem niciodată o atracție instantanee față de un bărbat. Și, după anii zbuciumații ai adolescenței, nu mai eram dispusă să accept avansurile sexuale ale unui necunoscut. Deși nu sunt sigură că aș putea refuza avansurile tipului de lângă mine. „

,, Sunt o femeie puternică și independentă.”

Simțindu-se vinovată de moartea prietenei sale și, uneori, și de pierderea familiei mult iubite, Joss cade într-o stare de amorțeală care o împiedică să se apropie de vreo persoană și refuză cu înverșunare să investească sentimente în vreo relație, de orice natură ar fi aceasta. Dar, cum Karma e așa o prietenă bună, nu o întreabă pe Jocelyn nimic înainte să i-l arunce în cale pe Braden, numit de protagonista noastră Costumul.

,, Mi-am dat seama instinctiv că Ellie își iubea fratele ( foarte înstărit, în mod evident) și că erau apropiați. Se ghicea în ochii ei când vorbea despre el, iar eu cunoșteam foarte bine privirea aceea. O studiasem de-a lungul anilor, înfruntând-o direct și dezvoltând un scut împotriva durerii pe care mi-o pricinuia să văd o asemenea iubire pe chipul persoanelor din jur – oameni care încă îi aveau pe cei dragi în preajma lor.”

Când a pornit de acasă, grăbită să se întâlnească cu Ellie pentru a vedea un apartament în care să se mute cu chirie, a luat același taxi pe care îl voia și Braden. Fiind presați de timp și împinși de la spate de prietena lor, Karma, au împărțit taxiul până pe strada Dublin. Atracția dintre Joss și Costumul este tangibilă, modul în care el o dezbrăca din priviri pe femeia mignionă și blondă, o face pe aceasta să își simtă toate părțile corpului și să tresară de uimire când gândurile sale duceau spre momente intime cu străinul de lângă ea. Surprinsă de toate emoțiile ce-o îmbrăca a coborât mai devreme din taxi, fugind de misteriosul Costum.

,, Părinții și surioara mea au murit într-un accident de mașină când aveam paisprezece ani. Singura mea rudă ramasă în viață e un unchi care locuiește în Australia. N-a vrut să mă ia în custodie, așa că am fost dată în grija unei familii adoptive. „

Întâlnirea cu Ellie a descurs neobișnuit de bine și într-o săptămână Jocelyn s-a mutat în noul apartament de pe strada Dublin. Surprinsă singură, aceasta s-a răsfățat cu o baie fierbinte, dar cum mutarea a obosit-o a uitat să își ia un prosop cu ea și a ieșit goală din baie. Momentul este unic, căci Joss a dat nas în nas tocmai cu Costumul care stătea relaxat pe canapeaua din living. Această a doua întâlnire nu a fost doar plină de scântei, ci presărată cu un comic al situației care mi-a furat hohote de râs. Aflăm că Braden este fratele milionar al lui Ellie și este într-o relație deloc liniștită cu o frumoasă blondă.

,, Mi-am sărutat degetele și le-am așezat ușor pe fotografia părinților mei. Mi-e dor de voi.”

Din acest moment liniștea și bolul de cristal în care Jocelyn și-a ascuns sentimentele încep ușor, ușor să se fisureze, iar masca de femeie independentă și indiferentă începe să cadă, lansând să se întrevadă bucăți din adevărata femeie, blândă, tandră, singură și tristă, dar încărcată cu emoții care-i distrugeau încrederea.

Braden este bărbatul care spune lucrurilor pe nume, este ambițios și tandru, dar și dur atunci când se simte rănit. Este un bărbat frumos cu toate imperfecțiunile lui, care sunt destule. Gelos, posesiv, manipulator și plin de secrete, acesta o șantajează pe Joss punând la bătaie pasiunea nebună și dorința dintre ei care nu-i lăsau să stea departe unul de celălalt. Se simte prinsă în capcană, dar realitatea face ca totul să fie simplu de abordat, doar că Jocelyn, fără să recunoască, adoră situațiile încâlcite. Pornesc împreună la drum printr-o înțelegere de comun acord, dar totul se schimbă atunci când sentimentele cuceresc relația.

Dacă Jocelyn e capabilă să își recunoasca sentimentele și să lupte pentru bărbatul pe care îl iubește sau preferă să fugă, invocând vechiul motiv, că ea e vinovată de distrugerea celor din jur, vă las pe voi să aflați. Dacă Braden va lupta pentru ea sau va renunța când va vedea cât de distrusă emoțional este Jocelyn, eu nu pot să vă spun. Trebuie să descoperiți singuri povestea emoționantă a celor două suflete pierdute.

Dacă uitasem de ce m-am îndrăgostit de scriitura Samanthei Young, acest prim volum al seriei, Pe strada Dublin, mi-a întărit argumentele în favoarea autoarei. Modul simplu și direct de scriere, dar și poveștile reale din spatele protagoniștilor alături de documentarea psihologică mă face nu doar să intru în pielea personajului, ci să trăiesc întreaga experiență prin el, simțind în tot sufletul vindecarea tuturor rănilor din trecut. Recomand cu tot dragul această carte!

Recenzie- Banditul

Titlu: Banditul

Autor: Larisa S. Maria

Pagini: 311

Editura: Berg

Descriere oficială:

Banditul, primul volum al seriei Ingeri Pazitori
Kayden este constient ca ar fi putut face orice altceva decat sa aiba grija de o „pisica” de saptesprezece ani, dar nevoia de bani si de un loc stabil de munca pentru a-si putea permite vacantele exotice la care viseaza il forteaza sa accepte orice oferta. Desi Kayden pare de neclintit, fiind o fire impulsiva, misterioasa si cu un caracter salbatic, realizeaza in scurt timp ca totul se poate schimba din cauza unei pustoaice cu ochi de pisica. Atractia care apare intre el si Aida ameninta sa ii intoarca intregul univers pe dos. Oare daca adevarul va iesi la suprafata vor mai fi in siguranta?

***

Ceea ce m-a atras, instantaneu, la romanul „Banditul” a fost coperta absolut mirifică ce te duce cu gândul la fantezie şi mister ascuns printre pagini. Mi-am spus că trebuie neapărat să o citesc şi să văd dacă conţinutul este pe măsura coperții. Nu zic că mi-a displăcut, a fost o lectură uşoară şi plăcută, doar că mă aşteptam la mai mult de la povestea de dragoste dintre protagonişti. Voiam să simt acei fiori ai primeii iubiri şi gustul dragostei, ceea ce, din păcate, a fost puţin neglijat.

„Iubirea apare mereu la început. Însă, mulţi dintre noi nu ne dăm seama de asta. Eu sunt diferită. Tu eşti diferită. Învaţă să nu faci aceleaşi greşeli ca mine.”

Mi-a plăcut foarte mult citatul de început şi ceea ce autoarea a dorit să transmită prin intermediul lui. Uneori, ar trebui să învăţăm din greşelile altora şi să nu le comitem la rândul nostru. Suntem prea orbi să privim de jur-împrejur îaninte de a ne arunca, plini de încăpăţânare, în ghearele greşelilor ce aşteaptă să fie comise.

Povestea este uşor clişeică. Aida este fata tatei. Ţinută captivă în „colivia de aur” pe care acesta a creat-o din dorinţa de a o proteja. Nu i se permite să înveţe la o şcoala de stat, iar adolescenţă îi este controlată în totalitate de tatăl său.

Kayden apare în poveste, pregătit să-i dea viaţa peste cap şi să rupă barierele regulilor sub care este ţinută. Am văzut-o pe Aida ca o prizonieră în propria casă, uşor melancolică şi mai mereu tristă.

„Mă voi schimba din momentul ăsta. Voi deveni o altă persoană. Voi face tot ce îmi stă în putinţă să scap din închisoarea numită viaţă.”

Am simţit tristeţea ei. Strigatul îndurerat ce speră la libertate şi nu numai. Ca oricare adolescentă, Aida vrea să iubească, chiar dacă la început, la fel ca în oricare alt roman, protagonistul îşi neagă sentimentele, decis fiind să nu le ofere crezare.

Aida prinde încredere în el, destainuidu-se uşor în faţa celui pentru care nutreşte sentimente. Visează cu ochii deschişi la o viaţă perfectă, departe de tot ce înseamna „a trăi” înainte de el. Poate că apariţia lui o face să se schimbe şi să devină uşor mai rebelă, sau pur şi simplu, aceasta a suportat prea multe.

„Mă gândesc că sunt pe o plajă şi în faţa mea este Kayden. În spatele lui aleargă un băieţel. Este leit protectorul meu. Amândoi sunt veseli şi emană puritate prin toţi porii. Iar eu, ei bine, stau aşezată într-un şezlong şi las ca razele soarelui să-mi încălzească trupul.”

Acţiunea se schimbă cu cât înaintezi în lectură. Începi să simţi rândurile şi să trăieşti alături de protagonistă. Am râs şi am avut lacrimi în ochi de câteva ori. Tot ce regret este că pe alocuri, am simţit povestea lor de dragoste eclipsată de protecţia şi posesivitatea tatălui său faţă de ea.

Finalul, pentru mine, a fost destul de previzibil, dar în acelaşi timp, nu m-a deranjat acest lucru. Cred că, atunci când reuşeşti să ajungi în mintea personajelor, ştii la ce să te aştepţi.

Ofer acestui roman 4 din 5 stele. I-aş fi dat un patru jumătate, pentru faptul că, am reusit să rezonez cu personajul şi să-i înţeleg frustrările.

Recomand acestă carte în special adolescenţilor. Sunt sigură că ei vor reuşi să intre mult mai uşor în pielea protagonistei şi să trăiască printre rânduri, alături de ea.

Felicitări autoarei! Aceasta este cartea ei de debut şi din punctul meu de vedere, are un potenţial extrem de mare.

Romanul se poate comanda de pe site-ul editurii Berg.

Aventurile unei fete de la oraș

Titlu: Aventurile unei fete de la oraș
Autor: Meredith Wild
Număr de pagini: 186
Editura: Eroscop
Descriere: ,,Proaspăt divorțată de unul dintre potentații de la Hollywood, Madison Atwood are nevoie de o escapadă. Cu reporterii de senzațional pe urmele ei, Madison evadează într-o stațiune izolată din nordul Californiei.
Luke Dawson trăiește retras. Când dă peste o femeie frumoasă care se scaldă în râul de pe proprietatea lui, nu se poate abține să n-o privească. Ea îi atrage atenția, dar e o fată de la oraș – o capcană superbă, care-i tulbura liniștea.
Madison vrea să se simtă din nou dorită, iar lui Luke îi lipsește atingerea unei femei. Atracția este mare, dar ei sunt foarte diferiți. Poate oare Luke să se despartă de singura femeie care l-a facut să aibă din nou sentimente? Și poate oare Madison să-l lase în urmă pe bărbatul care a dat un nou sens vieții sale?

Știu că mă repet, dar la fiecare carte simt nevoia să precizez cum e aleasă. Pentru mine contează foarte mult modul și momentul în care este citită. Aventurile unei fete de la oraș m-a atras din prima clipă, nu datorită titlului sau a descrierii pe care nu am citit-o, ci datorită coperții. Bărbatul de pe copertă seamănă foarte mult cu unul dintre actorii mei preferați, Jason Momoa, și nu puteam rata o carte în care mi-l puteam imagina pe el în rolul principal masculin. Nu e un criteriu după care alegi o carte, dar aceasta mi-a tot șoptit să o citesc și tentația era prea mare. Am cedat.

,,Poate că nu va fi mereu așa. Poate că, într-o zi, mă voi vindeca. Va deveni și el o amintire, însă una îndepărtată. Nu mă voi simți mereu așa…”
– Madison

Din primul capitol o cunoaștem pe Madison, o femeie proaspăt divorțată de un actor de la Hollywood. După o relație din adolescență, urmată de o căsătorie alături de Jeremy, care aspira la faimă în orașul actorilor, relație în care ea a dat totul, a rămas singură, dezamăgită și furioasă. După atâția ani în care a urmat aproape orbește bărbatul iubit, încrederea lui Madison în sine slăbește când află că e înșelată. Am empatizat cu personajul încă de la primul capitol. Nu puteam să nu respect modul în care a reacționat femeia trădată.

,, Respingere. Speranță. Eșec. Determinare. Da… determinarea e deja prezentă și se luptă pentru ocuparea teritoriului.”
– Madison

Chiar dacă s-a ascuns în casă o perioadă după divorț, din cauza rănilor și a reporterilor, Madison transformă furia în determinare și începe procesul de vindecare a unei inimi frânte. Și cum poți să tratezi durerea mai bine decât printr-o vacanță? Ajunsă la o stațiune din Nordul Carolinei, la poalele munților, Madison refuză să participe la întrunirile pe care le organizeaza cei din stațiune și urcă pe o potecă spre munte în cautarea liniștii și echilibrului. Ajunge la un râu termal și hotărăște să înoate, dar apa fierbinte și locul izolat din munți îi dau lui Madison fiori de plăcere. Încercând să se satisfacă singură, dar fără un final mult dorit, femeia îl zărește printre copaci pe Luke. Un bărbat de aproape doi metri înălțime, cu o barbă destul de lungă și un păr ce-i cobora mai jos de umeri.

,, Ar fi trebuit să mă-ntorc la cabana mea din munți, însă am stat s-o privesc înotând și plutind asemenea unei zeițe.”
– Luke

Statura impunătoare și înfățișarea ușor barbară o sperie pe Madison, iar acest lucru îl înfurie pe Luke. Deși o dorește, acesta nu vrea ca sirena încântătoare pe care a văzut-o în râu să se sperie de el. El nu i-ar face niciodată rău. În contradicție cu trupul de gladiator, Luke deține o blândețe înduioșătoare și, în ciuda atracției care-l încearcă în preajma lui Madison, o ajută pe aceasta să ajungă la stațiune, oferindu-i siguranță. Dar oare siguranță își dorește Madison?

,, Tresar, fiindcă nu-mi place să cred că i-ar putea fi teamă de mine. Nu aș fi rănit-o niciodată și n-aș face rău nimănui. Chiar dacă nu-i vreau în pădurea mea.”

,, Când m-a văzut, avea doar teamă în ochi. Văzusem privirea aceea de mii de ori în armată. Nu puteam s-o mai suport. Nu puteam pleca fără s-o liniștesc, fără să-mi calmez propria conștiință. Nu i-aș fi făcut niciodată vreun rău. Violența nu mă caracterizează și nu îmi stă în fire. Am jurat să servesc și să apăr, nu să atac și să sperii.”
– Luke

Luke este un bărbat care deține proprii demoni. În timp ce Madison se luptă cu neîncrederea, el se luptă cu teama de a face rău cuiva, iar acest lucru îl izolează în cabana simplă din vârful muntelui unde trăiește cu strictul necesar. Fost soldat în marină, făcând parte din trupele de elită, Luke a fost martor la atâtea tragedii, încât acestea îl bântuie constant. Gândul la frumoasa fată de la oraș îi alungă pe moment fantomele trecutului și îl adâncește într-o nevoie acută de eliberare. Cum istoria se repetă atunci când nu te aștepți, Madison intră în cabana lui exact în momentul în care Luke încearcă să-și slăbească tensiunea din corp. Momentul este memorabil, fiindcă atracția explozivă dintre cei doi îi duc, inevitabil, spre o cunoaștere reciprocă a trupurilor fierbinți.

,, – Suntem ca o apă curgătoare, frumosule. Ne mișcăm prin viață, atingând diverse puncte și modificând peisajul din jurul nostru. Dar, în inima noastră, suntem la fel. Suntem apă, noroi și pietre. Indiferent ce s-ar întâmpla, asta nu se schimbă. Nu contează dacă e inundație sau sistemul nostru este poluat, rămânem aceiași.”
– Madison

Speriată de ceea ce s-a întâmplat și de faptul că s-a lăsat purtată de pasiune cu un străin, protagonista noastră fuge, mâncând pământul, din cabana lui. Dar alunecă și cade în așa fel, încât deplasarea pe propriile picioare îi este interzisă. În același timp, pornește o furtună de primăvară ce pare să înghețe totul în jur și este salvată la timp de Luke. Deși furios că a fugit de lângă el fără un cuvânt de rămas bun, acesta îi îngrijește rănile lui Madison. Dar povestea nu se încheie aici, căci furtuna îi obligă să rămână blocați unul în preajma celuilalt în cabana simplă a lui Luke.

,, Locul meu e aici… cu el. Nu pot să mă gândesc la asta, fiindcă inima mea e cea care vorbește, tare și răspicat.”

– Madison

De aici, cei doi încep să prindă încredere unul în celălalt, dar nu și în propriile persoane. Se cunosc intim, dar își împărtășesc și trecutul, cu toate fantomele lui. Devin dependenți de relația tumultoasă ce le-a zdruncinat echilibrul și așa slab și, cu prima ocazie, Luke o eliberează pe Madison cu o simplă replică atunci când Lou, patronul stațiunii, vine să o ,,salveze„.

,, Viața e prea prețioasă ca s-o trăiești în grabă. Anii pot zbura, fără să aibă nicio importanță. O experiență care merită este cea trăită pe deplin. Nu-mi doresc să dispară… nici momentul, nici ea”
– Luke

Dacă Luke va putea să plece din siguranța și liniștea pe care i-o oferă izolarea în cabana de pe munte pentru o viață alături de Madison, este un lucru foarte greu de intuit pentru un bărbat care se teme de oameni și de agitația orașului. Dacă își vor înfrunta fricile și vor reuși să facă pași unul spre celălalt pentru un drum comun, vă las pe voi să descoperiți.

Aventurile unei fete de la oraș e acea lectură ușoară și savuroasă de care te poți bucura după o săptămână anevoioasă. Erotismul, sensibilitatea, emoțiile și umorul fac lectura picantă și antrenantă. M-am bucurat de personajul masculin și chiar am reușit să-l materializez în mintea mea sub imaginea actorului favorit. Autoarea are un stil ușor, cu o muzicalitate aparte a cuvintelor, ce te determină să nu lași cartea din mână până la finalul acesteia.

Dacă doriți să aflați Aventurile unei fete de la oraș, puteți comanda cartea accesând urmatorul link:

https://www.libris.ro/aventurile-unei-fete-de-la-oras-meredith-wild-TRE978-606-40-0502-1–p1258537.html

Recenzie- Destine împletite

Titlu: Destine împletite
Autor: Corina Cîndea
Pagini: 422
Editura: Hathor

Descriere oficială: De o frumusețe uluitoare și cu o inteligență ieșită din comun, Chelsea Reed este concentrată doar pe facultatea proaspăt începută și pe afacerea pe care o are, nefiind pregătită pentru întâlnirea cu Jack Stone, unul dintre cei mai râvniți burlaci din Houston și un afemeiat cunoscut. Iar acesta este doar începutul unor schimbări majore în viața ei.

Obișnuit cu libertatea și un trai fără obligații, Jack nu este pregătit pentru efectul pe care îl au asupra lui doi ochi superbi și nici pentru ceea ce stârnește în el minunata lor posesoare.

Însă DESTINUL nu ține cont de ceea ce dorește fiecare dintre ei…

***

„Destine împletite” este o poveste dulce de dragoste, presărată pe alocuri cu umor şi obstacole, care par să-i apropie din ce în ce mai mult pe protagonişti. Corina Cîndea este unul dintre autorii mei preferati. Reuşeşte să te transporte în lumea personajelor ei şi, astfel, ajungi să iubeşti, să râzi şi să suferi printre rândurile sale scrise din inimă. Apreciez cărţile bune şi autorii care reuşesc să trezească în tine emoţii iar, Corina, cu siguranţă este una dintre ei.

La începutul romanului facem cunoştinţă cu Chelsea şi Gina, două prietene din copilărie. Chesea, personajul pricipal, deţine o frumuseţe orbitoare şi o pereche de ochi verzi capabili să vrăjească chiar şi cel mai râvnit burlac. Aşa cum se şi întâmplă, de altfel. Cele două se prezintă la o petrecere studenţească şi, deşi Chelsea îşi petrece toată noaptea în compania altui tânăr, David, sfârşeşte împreună cu Jack. Cel care îi răpeşte inima.

Şarmant, cuceritor şi puţin mai învârstă, Jack pare bărbatul visurilor tuturor femeilor. O remarcă pe Chelsea de la îndepartare şi o urmăreşte întreaga noapte, înainte de a-i găsi privirea şi de a-şi strânge braţele în jurul ei. Atracţia ce se simte precum electricitatea pe pielea lor, ori de câte ori se ating, îi sperie şi-i atrage precum un magnet.

„Chelsea. Cu zâmbetul ei timid, cu privirea care mă răscolise până în adancul sufletului. Peste capul fetelor care încercau să îmi capteze atenția, o observasem de când venise şi o urmărisem intrigat întreaga seară.”

Chelsea nu ştie ce înseamnă iubirea, dar este conştientă că sentimentele ei pentru Jack evoluează rapid, încă din momentul în care se întâlnesc. Deşi nu îşi permisese până atunci să cadă în capcanele dragostei, acceptă invitaţia lui în oraş, fără a sta pe gânduri. Posesivitatea şi gelozia lui o îndeamnă să-i ofere o lecţie şi astfel, ea îl lasă cu ochii în soare. Ceea ce nu ştie Chelsea, este că va sfârşi întinsă pe canapeaua sa, cu Jack deasupra ei.

„O mână i-a coborât pe coapsa mea şi s-a strecurat pe sub materialul fustei. Prin dresul subţire, palma lui îmi încingea pielea sensibilă.”

Chiar dacă realizează faptul că sentimentele lor sunt greu de înţeles şi incredibil de intense, cei doi se ciondanesc precum doi copii, ca mai apoi, să sfârşească, din nou, unul în braţele celuluiat. Faptul că Chelsea află despre bărbatul de care se îndrăgosteşte treptat că este cel mai râvnit playboy al momentului, aduce primul cutremur al „relaţiei” dintre ei.

La scurt timp, Chelsea suferă o tragedie ce-i fisurează inima şi o aduce în culmea suferinţei. Rănită şi cu sufletul zdrobit, ea apelează la Jack și din acel moment, acţiunea cărţii se schimbă. Chelsea se schimbă. Deşi are oamenii dragi aproape, suferinţa este prea mare şi ea nu ştie să-i facă faţă. Nu poate lupta, cu mâinile goale, contra durerii ce-i apasă toracele.

Întoarcerea ei în Huston vine la pachet cu sentimente noi, mult mai puternice, presărate cu erotism fin. Devenim martori ai iubirii dintre ei şi, ajungem, inevitabil să ne îndrăgostim, odată cu Chelsea, de Jack. Care pare mai mult decât perfect. Atent, grijuliu şi gelos, Jack pare să ştie să aprecieze ceea ce are lângă el.

Dar, când ne aşteptăm mai puţin, când dragostea dintre ei atinge apogeul, apare o alta. Chelsea reuşeşte să surprindă frânturi din conversaţia lui Jack cu Jessica, ceea ce o ajută în luarea unei decizii pripite.

„— Eu cred că schimbă totul, Jess, i-am auzit vocea joasă, iar palmele lui i-au cuprins încheieturile. Sau nimic. Orice s-ar întâmpla, sentimentele mele faţă de tine nu se vor schimba niciodată.”

Totul se schimbă. Chelsea înceracă să se retragă din viaţa lui tumultoasă. Rănită şi furioasă, decizia despărţirii lor pare de neclintit. Însă de cealaltă parte, este Jack. Dornic să lupte pentru prima femeie pe care a iubit-o nebuneşte.

„Adoram zâmbetul timid care îi curba buzele senzuale, pentru că era la fel ca primul zâmbet pe care mi-l dăruise când ne-am cunoscut, dar ochii ei uluitori erau cei care atrăgeau atenţia cel mai mult. Umezi şi mari, străluceau ca două smaralde şi m-am pierdut în verdele lor crud, cu inima bătând nebuneşte.”

Dacă se vor împăca, ce au însemnat cuvintele lui Jack faţă de cealaltă femeie şi ce se va întâmpla mai departe între cei doi, vă las pe voi să descoperiţi!

O poveste frumoasă de dragoste ce m-a îndemnat să citesc, fără a scăpa cartea dintre palme. Am iubit, m-am îndrăgostit şi am suferit alături de Chelsea, fata cu ochii de un verde deosebit.

Felicitări, Corina Cîndea, reuşeşti să mă surprinzi cu fiecare carte scrisă!

Romanul îl puteţi achiziţiona de pe site-ul editurii: Hathor

Fraiero- Recenzie

Titlu: Fraiero

Autor: Ciprian Pop

Pagini: 298

Editura: Quantum

Descriere oficială: Ştii genul acela de persoană care se îndrăgosteşte în adolescenţă de fata visurilor lui, pe care până și părinții ei îl plac?
Cuminte și care nu pierde nopțile prin cluburi?
El și ea sunt cuplul model, îşi fac planuri de viitor pe care, încet, încet, le pun în practică. Se căsătoresc, fac copii, trec şi de nunta de argint, au nepoţi şi trăiesc fericiţi toată viaţa până la adânci bătrâneţi…
OK! Dacă asta cauți, n-o să găsești în această carte.
Zânele, unicornii şi rozul sunt pentru poveştile clasice de dragoste, iar aceasta nu este o poveste de dragoste, dar conţine dragoste. Ce-i drept, altfel.
Dacă râzi cu prietenii când îți amintești de năzbâtiile din adolescență, dacă îți amintești cu emoție de prima iubire care ți-a dat lumea peste cap, cartea aceasta este pentru tine.
Conține o poveste adevărată, destăinuită cu umor savuros chiar de către cel care a trăit-o.

***

Romanul „Fraiero” a fost exact ceea ce aveam nevoie. O doză proaspătă de umor pigmentată cu picanterii. Am savurat această carte! Mi-a plăcut atât de mult, încât mă tem să nu vă ofer spoilere.

Înainte de a începe recenzia, vreau să evidentiez faptul că întamplarile sunt reale. Şi ce mai întâmplări! La început, facem cunoştinţă cu Ciprian Pop, la vârsta adolescenţei. Un băiat glumeţ cu chef de viaţă care încearcă să se cunoască pe sine însuşi.

„Înainte de toate, vreau să îți spun că tot ceea ce am scris în această carte este real. Doar numele personajelor au fost schimbate, pentru că așa este mai bine. Sau, după cum spunea Puya în piesa Fete cu stil: Numele lor au fost schimbate pentru ca bărbații lor să nu-și dea seama.”

Adolescenţa sa este încărcată de evenimente. Petrecăreţ şi plin de viaţă, Ciprian ne prezintă viaţa sa într-un mod cu totul diferit. Citind, am ajuns să am impresia că îl cunosc pe autor şi, totodată, am trăit momentele alături de el. Zâmbetul mi-a presistat pe buze de-a lungul lecturii, chiar dacă, de câteva ori, l-am compătimit.

Ciprian nu ne arată doar faţa frumoasă a vieţii lui, ci ne lasă să pătrundem şi în acea lume, în care, iubirea tronează. Au fost momente când a iubit cu adevărat şi momente în care, şi-a dorit doar o doză de distracţie fără compromisuri.

În minte, mi-a rămas un eveniment petrecut în carte şi, cu riscul de a da spoiler, chiar doresc să îl împărtăşesc cu voi dar, înainte de asta, trebuie să vă povestesc puţin despre Antonia.

Antonia este fata de care Ciprian se îndrăgosteşte din prima clipă şi o doreşte aproape, ajungând să aibă o relaţie de lungă durată. De aniversarea ei, el îşi propune să-i facă o surpriză şi se prezintă în sala ei de curs cu un buchet de trandafiri imens şi un cadou. Mie, sincer, gestul mi s-a părut extrem de dulce, însă ea şi-a ieşit din minţi, spunându-i că o face de ruşine.

„— Ce ţi s-a părut că o să fie frumos?
— Păi, momentul. Să vadă colegii tăi cât de mult ne iubim.
— Nu este nimic frumos în asta. E o porcărie. Du-te, că vorbim după ce se termină ora! Hai, pleacă! „

Ei bine, acela a fost momentul în care mie mi s-a frânt inima. Nu mă aşteptam la o astfel de reacţie din partea ei, ba chiar aşteptam cu zâmbetul pe buze deznodământul acţiunii şi am rămas suprinsă într-un mod neplăcut. Consider că, atunci când iubeşti, nu îţi este ruşine de gesturile făcute de cel de lângă tine. Mai ales dacă acelea au ca scop să îţi aducă zâmbetul pe buze.

Relaţia sa cu Antonia are suişuri şi coborâşuri ca oricare alta, însă se vede clar faptul că Cirprian este iremediabil îndrăgostit de ea, chiar dacă a mai avut relaţii şi în trecut. Dar ce se întâmplă când apare Ema, o fată dornică sa-i ofere ceea ce-i lipseşte? Cine este Ema şi ce impact are asupra relaţiei lor, vă las pe voi să descoperiţi.

Cum ziceam mai sus, au fost şi momente comice, multe chiar. Unul dintre preferatele mele este când Ciprian se duce la medic. Am râs copios şi parcă mi-l şi imaginam!

„— Nu mă duc la nici o chirurgie, că acolo mă taie.
— Te comporţi ca un copil, Cipri. Treci odată!
— Nu mă duc nicăieri că mă taie.”

Ciprian nu are parte de aceste experienţe singur, ci împreună cu prietenii săi, care par să-i fie mereu aproape. Această carte va rămâne una dintre preferatele mele! A fost ca o gură de aer proaspăt şi răcoros. Aveam nevoie de ea şi prin această cale, doresc să-i mulţumesc autorului pentru că mi-a dăruit-o, alături de un autograf.

Recomand cu drag romanul „Fraiero” ce are la bază întâmplările unui băiat la început de drum. Nu pot oferi prea multe detalii, am impresia că orice aş scrie, ar fi un spoiler, iar această carte merită să o descoperi pas cu pas, de unul singur. Lectura este una uşoară şi plăcută. Scriitorul reuşeşte să îşi evidenţieze sentimentele, astfel, ajungi să rezonezi cu el şi să te simţi de parcă te-ai afla la „locul faptei”.

Abia aştept volumul II! Felicitări, Ciprian Pop, pentru o carte de-a dreptul amuzantă şi totodată, încărcată de emoţii!

Romanul se poate achiziţiona de pe site-ul editurii Quantum.

★★★★★- goodreads.

Luna de Topaz

Titlu: Luna de Topaz
Autor: Alina Cosma
Număr de pagini: 256

M-am încărcat cu energie pozitivă, citind câteva romane de dragoste, căci Alina m-a avertizat în privința cărții sale. Mi-a spus să fiu pregătită. Am crezut că sunt. Nici nu știți cât m-am înșelat.

Lupa de Topaz este o carte S-F, prima carte din acest gen citită de mine, cu acțiunea plasată pe Terra în anul 2117. Povestea începe cu o misiune sabotată la cel mai înalt nivel, din care doar un soldat mai rămâne în viață și persoana care trebuia menținută în siguranță. Aflăm că Tessa, printr-o minune, și-a lasat prietenul, Max, în mașină, iar acest lucru i-a salvat viața. Max este un fel de robot cibernetic care are o putere foarte mare, nu fizică, bineînțeles. El are acces până la un anumit nivel în baza de date ale Ministerului Apărărării, ale armatei și știe să răspundă la orice întrebare referitoare la mediul înconjurător. Vă pot spune că am empatizat pe loc cu prietenul Tessei, iar în imaginația mea mă și vedeam vorbind cu un Max al meu.

,, – Te pricepi la chestii de-astea, computere, inteligență artificială etc.? îl scrută cu privirea.
– Da, sunt chiar bun!
Ea zâmbi în colțul gurii.
– Îmi plac băieții inteligenți!
– Chiar?!
– Glumeam! I-aș castra pe toți!”

Tessa îl salvează pe cel care era ținta mercenarilor și îl duce la un loc sigur. Încearcă să afle date despre acel individ, dar accesul îi era nepermis lui Max pentru a-i furniza informații fetei. Lucru ce a înfuriat-o pe Tessa, deoarece întreaga ei echipă de teren era moartă, iar ea își dorea răzbunarea. De ce? A venit întrebarea mea când am ajuns să îi cunosc o parte din echipă.

,,- Uneori am impresia că îmi citești gândurile.
– Nu pot citi gânduri.
Îl privi mirată.
– Nu vorbeam serios, comentă ea.
– Însă pot să simt.
– Ce?
– Sunt influențat de Luna de Topaz.
– Mi-am dat seama…
– Sunt empat!
Îl privi surprinsă, nu înțelegea.
– Simt emoțiile altora…”

La început avem parte de replici tăioase, amenințări și tăceri ce lăsau loc interpretărilor, discuții aprinse și pline de sarcasm care nu doar că mi-au adus zâmbetul pe buze, ci am râs în hohote.

Zâmbetul mi-a pierit pe parcursul lecturii și a fost înlocuit cu fiori de gheață pe șira spinării alături de lacrimi în ochi.

,, Dormea liniștit. Îi urmării liniile fine ale feței. Era frumos ca un înger, dacă existau îngeri! Dacă și-ar fi închipuit unul, probabil s-ar fi gândit la el.”

Lumea prezentată în Luna de Topaz nu e cu mult diferită de a noastră, din prezent. Într-adevăr, și acum există clasa oamenilor săraci și nevoiași și clasa oamenilor bogați, dar momentan ne putem bucura de clasa de mijloc. În această carte lumea este împărțită în două. Solaris, locul în care nu putea intra oricine, locul oamenilor bogați, unde se afla întreaga putere din lume, Templul Lunii de Topaz și alte asociații secrete care încercau să manipuleze și să schimbe cursul normal al omenirii. Și clasa de jos, în care sărăcia împingea fetele de nici doisprezece ani să se prostitueze pentru a trăi, animalele să se mănânce între ele, chiar și pe oameni când îi prindeau. Viața din clasa de jos e prezentată atât de dureros, încât la un moment dat am închis ochii și am suspinat. Gândiți-vă că acolo nu exista nici măcar apă caldă și era o luptă continuă pentru supraviețuire. Trăia cel mai puternic. Cel mai puternic trebuia să calce pe cadavre.

,, În infernul în care îi înconjura, ea găsi o oază de pace, liniște și siguranță, acolo, în brațele lui.”

Vă spuneam mai sus de fiori de gheață pe șira spinării… ei bine, aceștia au venit o dată cu povestea de viață a Tessei, o fată plină de senzualitate, lipsită de inhibiții care ura bărbații și s-a înrolat în armată de la vârsta de doisprezece ani. După ce a intrat în comă indusă de hipoglicemie, fapt cauzat atâtor momente în care ea a fost drogată, Dave, bărbatul pe care l-a salvat, a avut grijă de ea până și-a revenit. Acest lucru a legat o camaraderie între cei doi și, ușor, ușor, au început să se deschidă unul altuia. Dave era un om important în Solaris, foarte inteligent și cu o abilitate specială dată de faptul că s-a nascut sub însemnul Lunii de Topaz, care îi permitea să simtă emoțiile celor din jur. Tessa era o femeie puternică, o femeie pe care nu doar că am ajuns sa o admir, ci să o iubesc. Toate evenimentele din viața ei au dus-o spre dorința de a muri, dar nu avea curaj să se sinucidă, și cum moartea nu era o opțiune, s-a ancorat de dorința puternică de răzbunare. Își dorea să-i facă să plătească pe toți cei care au abuzat de ea prin forța brută, începând cu tatăl ei, primul dintr-o listă tulburător de lungă.

Simt un nod în gât și acum, când scriu recenzia. ,, Poate un suflet zdrobit să se vindece și să renască?”

,, În furtuna care se pornise în sufletul lui, liniștea pe care o emana ființa ei îl lăsa fără suflare. Era perfectă în toată imperfecțiunea ei!”

Vă las pe voi sa descoperiți răspunsul la această întrebare. Tessa și Dave și-au împlinit misiunea, dar acest lucru nu face decât să le despartă drumurile și lumile. Vor putea uita drumeția de o lună în care au dat piept cu moartea de o mulțime de ori și, totuși, viața le-a zâmbit? Se vor putea uita unul pe celălalt și își vor putea recăpăta vechea viață? La întrebările acestea vă las pe voi să răspundeți.

Luna de topaz a fost prima carte S-F dintr-un lung șir de titluri ce vor urma. M-a surprins duritatea acelei lumi, dar și umorul presărat pe alocuri, de parcă Alina a știut dozajul perfect pentru această poveste. Nu lipsesc nici fluturii din stomac și dorința nebunească a unui sărut. Electricitatea dintre cei doi protagoniști e tangibilă. Am simțit-o pe pielea mea, credeți-mă. Drama, suspansul, acțiunea, răsturnările de situație, dar și iubirea, pasiunea și devotamentul fac ca această carte să nu intre doar într-o categorie. E un cocktail de trăiri ce nu te lasă să o lași din mână până nu ajungi la ultimul cuvânt și parcă și atunci ți-ai mai dori un fragment, un capitol, o mică bucată din Luna de Topaz.

Dacă sunteți curioși să aflați întreaga poveste a Tessei și a lui Dave, puteți comanda Luna de Topaz de pe următorul link la un preț redus.

http://editurapetalescrise.ro/product/luna-de-topaz-alina-cosma/

Interviu- Larisa S. Maria

The Readers

Larisa S. Maria este o autoare la început de drum. Probabil mulţi aţi auzit de romanul său de debut: „Banditul”, însă eu vă propun să o cunoaştem mai bine. Ştiu despre ea că este studentă în anul trei la AMG, locuieşte în Gătaia, judeţul Timiş şi are 23 de ani.

• Pentru început, vrem să te cunoaştem mai bine. Spune-ne ceva despre tine. Cum eşti ca persoană?

Sunt o persoană normală, introvertită și prea puțin sociabilă. Îmi place să scriu, să citesc și să-mi petrec timpul liber înconjurată de prieteni.

• Când şi cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Acum trei ani. Citeam mult la vremea respectivă, iar un prieten m-a încurajat să mă apuc de scris. Am susținut că eu nu pot face asta, apoi după câteva zile am început să scriu. Totul a fost mult mai ușor decât mă așteptam, căci totul venea de sine.

• Ne poţi spune cum…

Vezi articolul original 346 de cuvinte mai mult

Lista de dorințe

Titlu: Lista de dorințe sau cum să vindeci o inimă frântă
Autor: Anna Bell
Număr de pagini: 348
Editura: Rao
Descriere:
,,Abi este pur si simplu devastata cand Joseph, iubirea vietii ei, pune capat relatiei lor motivand ca sunt incompatibili. Cand el ii lasa la usa o cutie cu lucrurile care ii apartin, Abi descopera printre acestea o lista de 10 dorinte, pe care Joseph isi propusese sa le bifeze pana la 40 de ani. Ea decide sa duca la indeplinire aceasta lista, din dorinta de a-l determina sa se intoarca la ea, dovedindu-i astfel ca sunt perfect compatibili. Exista insa o problema – sau mai degraba 10. Abi nu este o iubitoare a activitatilor in natura si este terifiata de inaltimi – ceea ce constituie o adevarata problema atunci cand pe lista apar escaladarea unui munte, un tur al unei insule cu bicicleta si, nu in cele din urma, coborarea in rapel a celui mai inalt turn din oras. Pe masura ce isi vindeca inima ranita, bifand cele 10 puncte de pe lista unul dupa altul, Abi descopera o extraordinara incredere in sine, care o transforma intr-o alta persoana. Lista de dorinte este o poveste fabuloasa despre dragoste si fortarea limitelor, relatata cu umor si ingenios gradata.”

Am ales cartea aceasta așa cum fac de obicei, după titlu și copertă, refuzând să citesc descrierea de pe coperta IV și chiar recenziile apărute de curând. Mi-am imaginat o poveste dureroasă, scrisă din perspectiva unei femei de vârsta a doua care a trecut printr-un divorț dureros. Mă așteptam să plâng și să empatizez cu personajul, dar să învăț de la aceasta cum să fiu puternică și să trec printr-o dramă. Mare mi-a fost mirarea când am început să citesc Lista de dorințe. Am fost surprinsă, inițial, nu într-un mod plăcut.

Abi este o femeie în vârstă de treizeci de ani, care lucrează ca grafician la o firmă de publicitate. Recent despărțită de iubitul ei Joseph cu care a avut o relație de un an, aceasta suferă din cauza inimii frânte. Dacă la început se închide în casă și își petrece timpul în fața televizorului alături de ciocolată și chipsuri, scrisoarea din partea șefului său o scoate din acest mediu. Fiindu-i teamă să nu își piardă slujba, aceasta se întoarce la birou și speră ca mintea să îi fie într-atât de ocupată, încât să nu se mai gândească la fostul ei iubit. După o sedință foto în cadrul firmei, Abi realizează cât de deplorabil arată și face primul pas spre a prinde încredere în sine. Își schimbă total coafura, cu o frezură bob care o transformă total ca înfățișare. Lucru ce ajută la hrănirea încrederii în sine.

,, Zâmbesc în prag, strâmbând din nas. Cum am putut trăi astfel?
Nu doar apartamentul meu e vraiște, ci și eu, după cum constat atunci când îmi zăresc reflexia în oglinda din hol, în mărime naturală. Mă întorc și mă privesc cu atenție.
.
.
.
În oglindă nu o văd decât pe femeia pe care a părăsit-o Joseph.”

Dacă în primele o sută de pagini mă certam cu protagonista în gând deoarece mi se părea destul de imatură pentru vârsta pe care o avea, cu trecerea paginilor am descoperit cauza acestor probleme care mă iritau.

După ce primește de la Joseph cutia cu lucrurile ei din casa lui, Abi găsește într-o carte o listă de dorințe ce-i aparține fostului ei iubit. Faptul că aceasta și-a însușit lista de dorințe pentru a-l determina pe Joseph să se întoarcă la ea, m-a enervat la culme, mai ales știind de frica ei de înălțimi și, în general, teama de orice era nou. Dacă mie îmi surâdeau lucrurile pe care trebuia să le încerce, fiindcă sunt o fire mai aventuroasă, pe Abi o îngrozeau. Inițial m-am certat cu ea, în gând, bineînțeles, la fel cum ar fi făcut și Sian, prietena cea mai bună a lui Abi. Dar Sian nu știa că lista de dorințe îi aparținea lui Joseph și o susținea pe prietena sa în aveturile pe care le plănuia.

,, Este ca și când mi-aș fi dat seama brusc că trebuie să fiu stăpână pe această viață de după despărțire. Am trecut deja peste un obstacol major, care ne împiedica pe Joseph și pe mine să ne împăcam – el. Prin urmare, nu am nevoie de nimic altceva.”

Până să intre în magazinul lui Ben pentru a cumpăra o bicicletă, mi-am dorit să închid cartea de vreo zece ori, dar, când l-am cunoscut mai bine pe Ben, mi s-a așezat pe chip un zâmbet atotștiutor și, cumva, abia așteptam să continui lectura pentru a afla mai multe despre noul prieten al protagonistei noastre.

Pot spune că Joseph mi-a fost antipatic încă din prolog, nu cred că aș putea accepta lângă mine o persoană fixistă, care își planifică fiecare zi și nu iese din rutină. Mi-am dorit din suflet ca acesta să se întoarcă la Abi, realizând ce a pierdut, pentru a fi refuzat. Poate că sunt mai răutăcioasă, dar faptul că nu i-a dat femeii nicio explicație cu privire la brusca despărțire, m-a deranjat.

Spuneam că în primele o sută de pagini m-am certat cu Abi și o vedeam imatură, din acel moment am început să o înțeleg și să realizez motivele comportamentului ei ușor excesiv. Am descoperit că protagonista, deși avea o slujbă stabilă, prieteni adevărați și o familie normală, îi era frică de orice provocare, de orice lucru nou intra în viața ei. Era prăpăstioasă și prefera să refuze din start să încerce ceva nou, fără să se gândească la toate lucrurile bune pe care le putea învăța. Toată această frică provenea din lipsa încrederii în sine. Erau momente când se vedea o ratată sau o lașă, momente când o simpatizam și, în același timp, îmi doream să îi spun că nu are dreptate.

La început detestam lista de dorințe a lui Joseph, dar la final am iubit-o. Provocările pe care le-a înfruntat din dorința de a-l întoarce pe fostul iubit la ea, a transformat-o pe Abi într-o altă femeie. Cu ajutorul lui Ben, reușește să îndeplinească lista de dorințe, dar ce se întâmplă atunci când realizezi că finalul nu e așa cum te așteptai?

Dacă dorința lui Abi de a se împăca cu Joseph se împlinește, vă las pe voi să aflați. De asemenea vă las să-l descoperiți pe misteriosul Ben și motivele pentru care o ajută pe Abi de-a lungul timpului. E un personaj frumos și merită să îl cunoașteți pas cu pas așa cum am făcut-o și eu.

Lista de dorințe de Anna Bell m-a făcut să trec printr-o mulțime de stări. Deși îmi doream să închid cartea, ceva mă reținea și mă bucur că nu am renunțat. Umorul, situațiile jenante și schimbarea pas cu pas al lui Abi, m-a ținut prinsă de poveste până pe la ora 2:30 azi noapte. Concluzia: Lista de dorințe a fost o carte plină de surprize care mi-a plăcut foarte mult!

Interviu- Larisa S. Maria

Larisa S. Maria este o autoare la început de drum. Probabil mulţi aţi auzit de romanul său de debut: „Banditul”, însă eu vă propun să o cunoaştem mai bine. Ştiu despre ea că este studentă în anul trei la AMG, locuieşte în Gătaia, judeţul Timiş şi are 23 de ani.

• Pentru început, vrem să te cunoaştem mai bine. Spune-ne ceva despre tine. Cum eşti ca persoană?

Sunt o persoană normală, introvertită și prea puțin sociabilă. Îmi place să scriu, să citesc și să-mi petrec timpul liber înconjurată de prieteni.

• Când şi cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Acum trei ani. Citeam mult la vremea respectivă, iar un prieten m-a încurajat să mă apuc de scris. Am susținut că eu nu pot face asta, apoi după câteva zile am început să scriu. Totul a fost mult mai ușor decât mă așteptam, căci totul venea de sine.

• Ne poţi spune cum a luat naștere povestea „Banditul”? Care a fost sursa de inspiraţie în scrierea acestei cărţi?

Habar nu am. Totul a început într-o noapte când nu puteam să dorm. Nu știam încotro mă îndrept cu firul narativ, dar eu scriam și simțeam că trebuie să duc la sfârșit ce am început.
Tot ceea ce mă înconjoară mă inspiră. Un gând, o vorbă, o încurajare.

• Împărtăşeşte-ne, te rog, ce ai simţit când, pentru prima dată, ţi-ai tinut romanul în palme.

A fost WOW. Nu pot descrie în cuvinte ce am simțit în momentele respective. Un vis devenit realitate!

• Ai un citat preferat în roman? Care este acesta şi de ce este în topul preferinţelor?

Nu, nu am un citat preferat. Toate au valoare sentimentală, fiindcă sunt scrise de mine.

• Ce îmi poţi spune despre cartea ta? Urmează să o citesc în curând şi sunt foarte curioasă!

Prima parte a cărții se axează pe Aida și trăirile ei. Apoi, în a doua parte, pe Kayden și secretele pe care le-a ținut îngropate de-a lungul timpului. Cei doi stârnesc un adevărat haos când se întâlnesc, dar pe parcurs descoperim laturile lor frumoase și iubirea care se instalează iremediabil.

• Cu toţi avem un personaj negativ sau unul mai puţin perfect, spune-ne câte ceva despre cel mai detestat personaj al tău.

Aaron, tatăl Aidei, desigur. El tace și coace. :)) E în stare de orice ca să o păstreze pe Aida în viața lui.

• Ce gen nu ai putea sau îţi este frică să scrii?

Genul horror sau SF. Am încercat de câteva ori, dar nimic nu se leagă.

• Preferi să citeşti cărţi scrie de autori români sau de autori stăini? Ne poţi argumenta răspunsul?

Nu, nu am preferințe. Dacă cartea mă prinde…nu mă interesează de cine este scrisă.

• În încheiere, ai dori să le transmiţi ceva cititorilor tăi?

Le mulțumesc și îi îmbrățișez cu drag pentru tot sprijinul acordat. 😍

Iar eu îi mulţumesc Larisei pentru răspunsurile oferite, pentru că ne-a dăruit câteva minute din timpul său şi mici bucăţele din viaţa ei.

În curând urmează şi recenzia romanului său: „Banditul”

Ecouri din strada Scoția

Titlu: Ecouri din Strada Scoția
Număr de pagini: 352
Descriere:
,,A terminat o cu băieții răi, dar el e atât de bun…

Shannon MacLeod a ales întotdeauna genul greşit de bărbat. După ce a trecut dintr-o relaţie toxică în alta, şi a jurat să stea departe de bărbaţi – mai ales de cei din soiul „băiat rău”.
Cole Walker este exact genul de tip pe care Shannon vrea să-l evite – superb, tatuat, fermecător şi arogant. Dar exteriorul lui dur ascunde un om bun, care-şi doreşte să-şi găsească aleasa. Cole este hotărât s-o scoată pe Shannon din singurătatea ei şi să-i cucerească inima.
Când Shannon îşi deschide sufletul în faţa lui Cole cel stabil şi devotat, pasiunea dintre ei se aprinde fulgerător. Trecutul ei însă o bântuie necontenit, iar temerile pe care le are ameninţă să-i despartă pe vecie.”

Samantha Young mi-a atras atenția încă de acum doi ani, când am început să citesc seria Străzile. M-a cucerit cu realismul din spatele fiecărui personaj creionat de aceasta. Pe lângă poveștile de dragoste și erotismul fin, în cărțile sale am găsit o realitate crudă care m-a determinat să intru foarte ușor în pielea personajelor. Aș vrea să pot spune același lucru și despre Ecouri din strada Scoția. Am empatizat cu Cole încă din cartea Pe strada Londra, când ne arăta un puști fascinat de desen care își iubea sora mai mare și încerca să o protejeze atât cât îi stătea în putere.

Am menționat mai sus că în această carte nu am reușit să intru pe deplin în pielea personajelor. Încă de la început, am avut o senzație de deja-vu care s-a intensificat pe parcursul lecturii. Cu cât aflam mai multe despre Shannon și Cole și problemele lor din cauza trecutului, cu atât simțeam că citesc pentru a doua oară această carte. Știam din timp ce urma să facă protagoniștii, chiar și finalul l-am intuit. Senzația de sațietate s-a intensificat, atunci când nu-mi puteam imagina aspectul fizic al personajelor deoarece erau înlocuite cu altele, dintr-o altă operă, și a trebuit să opresc lectura acestei cărți, până când aveam să scap de o parte din senzația de deja-vu. Acest lucru nu e din vina autoarei, ci din cauza faptului că citesc și pe alte platforme. Îmi asum pe deplin această greșeală.

Shannon și Cole se întâlnesc pentru prima dată pe Strada Scoția, ei fiind adolescenți. Încă din acea scurtă întâlnire, ne dăm seama că între ei se întâmplă ceva… ceva frumos. După nouă ani, Shannon se reîntoarce în Edinburgh, fiind alungată de familie și acuzată fără strop de remușcări că este motivul pentru care fratele ei, Logan, a ajuns în închisoare. Aceasta revine în locul în care s-a simțit ca într-o familie alături de bunicii săi. Se angajează la INKarnate, un salon pentru tatuaje și piercinguri și își cunoaște o parte dintre colegii cu care urmează să lucreze. Simon, tipul de bărbat perfect, în viziunea lui Shannon, e gay și are un iubit delicios, Tony. Rae, fata guralivă, care spune tot ce gândește fără vreun filtru, dar care deține o inimă bună și un trecut sfâșietor. Și pe Cole.

La prima, mai degrabă, a doua lor întâlnire, Shannon refuză să recunoască faptul că și-l amintește pe Cole și încearcă să pară indiferentă flirturilor lui. Căutându-și un apartament de închiriat, ajunge să fie colegă cu Rae, care avea nevoie de o persoană cu care să împartă chiria. Locuind împreună, ajung să se cunoască și Shannon realizează că în spatele vorbelor tăioase și pe alocuri vulgare, Rae e prietena pe care oricine și-o dorește.

,, Acum, totuși, când mă uitam la portretul fostului meu iubit, Nick, simțeam cum amărăciunea mi se adună în suflet. Amărăciunea aceea devenise o parte familiară din mine și uram lucrul acesta. Doar că, habar nu aveam cum să mă lupt cu ea.
…
Nick fusese primul din șirul de băieti răi…”

Sub presiunea trecutului, a vorbelor tăioase primite de la părinți și a conștiinței proprii, Shannon se luptă cu ea însăși, refuzând să accepte atracția vizibilă față de Cole. De teamă să nu repete trecutul, roșcata îl atacă prin vorbe dure pe artistul de tatuaje și ajunge să-l rănească profund.

,, Mi-a trecut prin cap, privindu-l pe individul ăla care se legăna pe picioarele lui micuțe, că unii oameni habar n-au să iubească. M-am întrebat apoi dacă măcar s-au străduit să învete cum să facă asta, chiar dacă n-au reușit. Tentativele astea nu le-au făcut rău decât proștilor care au încercat să-i iubească, la rândul lor.”

Trecând printr-o mulțime de situații, unele jenante, altele de-a dreptul tragice, Shannon realizează că nu poate eticheta o persoană după lista dezastruasă din trecutul ei. Traumele prin care a trecut, au marcat-o, iar Shannon nu are încredere în ea, dar nici în cei din jur. Își ascunde picturile sub pat de teamă să nu fie judecată și își refuză dreptul la iubire din cauza rănilor făcute de ceilalți bărbați din viața ei. Încetul cu încetul, se lasă purtată pe brațele lui Cole și realizează că nu doar atracția îi aduce împreună. Cole o ridică și îi alungă fiecare veșmânt ce-i încorsetează frumusețea, încrederea și talentul. O dezgolește de secrete și o face să se vadă prin ochii lui frumoși.

,, Nu fi proastă din nou – trebuie să-ți aduci aminte, trebuie să ții garda sus. Atunci când te simți în siguranță, ei de vor răni. De. Fiecare. Dată.”

Povestea lor este plină de urcușuri și coborâșuri. Li se pun piedici la fiecare pas, fiindcă trecutul nu uită, dar cea mai mare provocare pe care o au de înfruntat este lipsa de încredere unul în celălalt. Dacă vor putea trece peste această provocare, vă las pe voi să descoperiți, căci amândoi sunt încăpățânați, iar finalul surprinde într-o formă unică, din punctul meu de vedere.

Ecouri din strada Scoția este penultima din seria Străzile de Samantha Young. De curând a apărut la editura Trei și ultima carte din serie, Clar de lună pe strada Nightingale, care ne prezintă povestea lui Logan, fratele lui Shannon.

Recenzie- Confesiunile unei fete rele

Titlu: Confesiunile unei fete rele
Autor: Anays M.
Editura: BOOKZONE.
Pagini: 127

Descriere oficială: Sunt Anays M. Așa mi se spune aproape dintotdeauna. Parcă nici nu-mi mai știu numele real. Dar nu-mi pasă. Nu-mi trebuie un nume gol. Îmi trebuie un trup gol. Cred că în jurul acestei nevoi mi-am construit o mare parte din viață. Un trup gol în care să bată o inimă impulsivă. Asta caut. Asta vânez. Nu, nu aștept, precum alte femei, să fiu vazută, bagată în seamă și, eventual, cucerită. Eu mă duc la țintă, eu știu ce vreau și ce-mi trebuie. Îmi iau singură, nu stau ca nimeni să-mi dea ceva pe tavă, fie ea tavă de argint. Nu mai fac de mult greșeala să gândesc despre mine că sunt o reprezentantă a sexului slab și să mă împăunez cu debilitățile lui

✴✴✴

Doresc să încep prin ai mulţumii autoarei pentru cartea oferită pentru recenzie.

” Eu sunt unică, om din întâmplare, femeie prin vocaţie.”

Mi-a plăcut romanul „Confesiunile unei fete rele” ce are la bază o tânără femeie sătulă de viaţa cotidiană şi dornică de puţină adrenalină. Anays îşi propune să nu simtă. Să nu se implice emoţional şi să meargă mai departe, cu capul sus, după fiecare aventură.

Anays ne este prezentată într-un mod diferit de majoritatea femeilor zilelor noastre. Ea nu se ascunde după deget, ştie ce vrea şi încearcă să obţină, indiferent care este preţul pe care trebuie să îl plătească. Ea nu iubeşte. Ea îşi satisface nevoile şi părăseşte.

Ceea ce nu ştim de la început este că în spatele acţiunilor sale, a existat un bărbat de care a fost îndrăgostită și în care a avut încredere. Acel bărbat ne este prezentat precum „N” şi, repare în viaţa ei, dornic să-i împărtăşească iubirea. Sau, mai bine spus, sentimentele pe care ea le simţea cândva pentru el. Am înţeles în acel moment de ce Anays a ales acel stil de viaţă şi am ajuns la un singur răspuns: Răzbunarea. Tânăra doreşte să se răzbune pe bărbaţi şi să-i facă să plătească pentru ceea ce ea, a simţit cândva.

Recunosc că m-am săturat de romanele cu bad-boy în care femeia este doar o pradă uşoară. În această carte, noi, femeile, nu suntem prezentate ca prada, ci ne este evidenţiat faptul că putem fi cel mai iscusit vânător.

„Pasionată de iubire, ahtiată după senzaţii, amatoare de sex. Mare amatoare. Însă nu oricum, nu de orice fel şi, mai ales, nu cu oricine.”

Am savurat în tăcere această lectură simplă şi uşoară, care pe parcurs ne oferă şi sfaturi. Ne învaţă că, mai presus de toate, suntem puternice şi frumoase. Putem avea totul, dacă ştim să ne jucăm cu viaţa şi să o modelăm după bunul plac. Şi, mai ales, ne învaţă că, viata nu se termină la un singur om. Trebuie doar să fim suficient de puternice încât să mergem mai departe, chiar dacă doare.

„Viaţa mea nu se întâmplă niciodată „între timp”,ci, mereu „acum”. Am adus-o într-un prezent continuu din care nu am de gând să evadez.”

Anays M. a reuşit să îmi pătrundă în minte pe decursul lecturii şi să mă facă să-mi pun întrebări de una singură. Şi mi-am spus aşa: Poate că uneori este nevoie să lăsăm inhibiţiile la o parte pentru a simţi adevărata fericire. Am învăţat să trăim pentru alţii şi, în goana nebună de a privi în viitor, am uitat că mai presus de toate, suntem noi. Nevoile noastre, şi nu mă refer doar la cele trupeşti, ci şi la cele la care sufletul tânjeste.

Faptul că această cărticica este scrisă în stilul jurnal, m-a făcut să mă simt mai aproape de personaj şi să rezonez cu el. Pe parcursul lecturii, m-am simţit, de parcă, personajul mi se confesa mie şi, poate că, acest lucru m-a făcut să o înţeleg mai uşor şi în loc să o judec, să o apreciez.

Recomand această carte atât tinerelor care încearcă să se cunoască, cât şi femeilor mature care au uitat că, noi suntem de fapt sexul frumos. Noi avem puterea.

Nu vreau să vă spun mai multe. Vă recomand să o citiţi şi să descoperiţi singuri povestea din spatele unei coperţi frumoase. Sau mai bine spus, să descoperiţi „Confesiunile unei fete rele”

★★★★★- goodreads

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul editurii Bookzone.