Ecouri din strada Scoția

Titlu: Ecouri din Strada Scoția
Număr de pagini: 352
Descriere:
,,A terminat o cu băieții răi, dar el e atât de bun…

Shannon MacLeod a ales întotdeauna genul greşit de bărbat. După ce a trecut dintr-o relaţie toxică în alta, şi a jurat să stea departe de bărbaţi – mai ales de cei din soiul „băiat rău”.
Cole Walker este exact genul de tip pe care Shannon vrea să-l evite – superb, tatuat, fermecător şi arogant. Dar exteriorul lui dur ascunde un om bun, care-şi doreşte să-şi găsească aleasa. Cole este hotărât s-o scoată pe Shannon din singurătatea ei şi să-i cucerească inima.
Când Shannon îşi deschide sufletul în faţa lui Cole cel stabil şi devotat, pasiunea dintre ei se aprinde fulgerător. Trecutul ei însă o bântuie necontenit, iar temerile pe care le are ameninţă să-i despartă pe vecie.”

Samantha Young mi-a atras atenția încă de acum doi ani, când am început să citesc seria Străzile. M-a cucerit cu realismul din spatele fiecărui personaj creionat de aceasta. Pe lângă poveștile de dragoste și erotismul fin, în cărțile sale am găsit o realitate crudă care m-a determinat să intru foarte ușor în pielea personajelor. Aș vrea să pot spune același lucru și despre Ecouri din strada Scoția. Am empatizat cu Cole încă din cartea Pe strada Londra, când ne arăta un puști fascinat de desen care își iubea sora mai mare și încerca să o protejeze atât cât îi stătea în putere.

Am menționat mai sus că în această carte nu am reușit să intru pe deplin în pielea personajelor. Încă de la început, am avut o senzație de deja-vu care s-a intensificat pe parcursul lecturii. Cu cât aflam mai multe despre Shannon și Cole și problemele lor din cauza trecutului, cu atât simțeam că citesc pentru a doua oară această carte. Știam din timp ce urma să facă protagoniștii, chiar și finalul l-am intuit. Senzația de sațietate s-a intensificat, atunci când nu-mi puteam imagina aspectul fizic al personajelor deoarece erau înlocuite cu altele, dintr-o altă operă, și a trebuit să opresc lectura acestei cărți, până când aveam să scap de o parte din senzația de deja-vu. Acest lucru nu e din vina autoarei, ci din cauza faptului că citesc și pe alte platforme. Îmi asum pe deplin această greșeală.

Shannon și Cole se întâlnesc pentru prima dată pe Strada Scoția, ei fiind adolescenți. Încă din acea scurtă întâlnire, ne dăm seama că între ei se întâmplă ceva… ceva frumos. După nouă ani, Shannon se reîntoarce în Edinburgh, fiind alungată de familie și acuzată fără strop de remușcări că este motivul pentru care fratele ei, Logan, a ajuns în închisoare. Aceasta revine în locul în care s-a simțit ca într-o familie alături de bunicii săi. Se angajează la INKarnate, un salon pentru tatuaje și piercinguri și își cunoaște o parte dintre colegii cu care urmează să lucreze. Simon, tipul de bărbat perfect, în viziunea lui Shannon, e gay și are un iubit delicios, Tony. Rae, fata guralivă, care spune tot ce gândește fără vreun filtru, dar care deține o inimă bună și un trecut sfâșietor. Și pe Cole.

La prima, mai degrabă, a doua lor întâlnire, Shannon refuză să recunoască faptul că și-l amintește pe Cole și încearcă să pară indiferentă flirturilor lui. Căutându-și un apartament de închiriat, ajunge să fie colegă cu Rae, care avea nevoie de o persoană cu care să împartă chiria. Locuind împreună, ajung să se cunoască și Shannon realizează că în spatele vorbelor tăioase și pe alocuri vulgare, Rae e prietena pe care oricine și-o dorește.

,, Acum, totuși, când mă uitam la portretul fostului meu iubit, Nick, simțeam cum amărăciunea mi se adună în suflet. Amărăciunea aceea devenise o parte familiară din mine și uram lucrul acesta. Doar că, habar nu aveam cum să mă lupt cu ea.
…
Nick fusese primul din șirul de băieti răi…”

Sub presiunea trecutului, a vorbelor tăioase primite de la părinți și a conștiinței proprii, Shannon se luptă cu ea însăși, refuzând să accepte atracția vizibilă față de Cole. De teamă să nu repete trecutul, roșcata îl atacă prin vorbe dure pe artistul de tatuaje și ajunge să-l rănească profund.

,, Mi-a trecut prin cap, privindu-l pe individul ăla care se legăna pe picioarele lui micuțe, că unii oameni habar n-au să iubească. M-am întrebat apoi dacă măcar s-au străduit să învete cum să facă asta, chiar dacă n-au reușit. Tentativele astea nu le-au făcut rău decât proștilor care au încercat să-i iubească, la rândul lor.”

Trecând printr-o mulțime de situații, unele jenante, altele de-a dreptul tragice, Shannon realizează că nu poate eticheta o persoană după lista dezastruasă din trecutul ei. Traumele prin care a trecut, au marcat-o, iar Shannon nu are încredere în ea, dar nici în cei din jur. Își ascunde picturile sub pat de teamă să nu fie judecată și își refuză dreptul la iubire din cauza rănilor făcute de ceilalți bărbați din viața ei. Încetul cu încetul, se lasă purtată pe brațele lui Cole și realizează că nu doar atracția îi aduce împreună. Cole o ridică și îi alungă fiecare veșmânt ce-i încorsetează frumusețea, încrederea și talentul. O dezgolește de secrete și o face să se vadă prin ochii lui frumoși.

,, Nu fi proastă din nou – trebuie să-ți aduci aminte, trebuie să ții garda sus. Atunci când te simți în siguranță, ei de vor răni. De. Fiecare. Dată.”

Povestea lor este plină de urcușuri și coborâșuri. Li se pun piedici la fiecare pas, fiindcă trecutul nu uită, dar cea mai mare provocare pe care o au de înfruntat este lipsa de încredere unul în celălalt. Dacă vor putea trece peste această provocare, vă las pe voi să descoperiți, căci amândoi sunt încăpățânați, iar finalul surprinde într-o formă unică, din punctul meu de vedere.

Ecouri din strada Scoția este penultima din seria Străzile de Samantha Young. De curând a apărut la editura Trei și ultima carte din serie, Clar de lună pe strada Nightingale, care ne prezintă povestea lui Logan, fratele lui Shannon.

Reclame

Recenzie- Confesiunile unei fete rele

Titlu: Confesiunile unei fete rele
Autor: Anays M.
Editura: BOOKZONE.
Pagini: 127

Descriere oficială: Sunt Anays M. Așa mi se spune aproape dintotdeauna. Parcă nici nu-mi mai știu numele real. Dar nu-mi pasă. Nu-mi trebuie un nume gol. Îmi trebuie un trup gol. Cred că în jurul acestei nevoi mi-am construit o mare parte din viață. Un trup gol în care să bată o inimă impulsivă. Asta caut. Asta vânez. Nu, nu aștept, precum alte femei, să fiu vazută, bagată în seamă și, eventual, cucerită. Eu mă duc la țintă, eu știu ce vreau și ce-mi trebuie. Îmi iau singură, nu stau ca nimeni să-mi dea ceva pe tavă, fie ea tavă de argint. Nu mai fac de mult greșeala să gândesc despre mine că sunt o reprezentantă a sexului slab și să mă împăunez cu debilitățile lui

✴✴✴

Doresc să încep prin ai mulţumii autoarei pentru cartea oferită pentru recenzie.

” Eu sunt unică, om din întâmplare, femeie prin vocaţie.”

Mi-a plăcut romanul „Confesiunile unei fete rele” ce are la bază o tânără femeie sătulă de viaţa cotidiană şi dornică de puţină adrenalină. Anays îşi propune să nu simtă. Să nu se implice emoţional şi să meargă mai departe, cu capul sus, după fiecare aventură.

Anays ne este prezentată într-un mod diferit de majoritatea femeilor zilelor noastre. Ea nu se ascunde după deget, ştie ce vrea şi încearcă să obţină, indiferent care este preţul pe care trebuie să îl plătească. Ea nu iubeşte. Ea îşi satisface nevoile şi părăseşte.

Ceea ce nu ştim de la început este că în spatele acţiunilor sale, a existat un bărbat de care a fost îndrăgostită și în care a avut încredere. Acel bărbat ne este prezentat precum „N” şi, repare în viaţa ei, dornic să-i împărtăşească iubirea. Sau, mai bine spus, sentimentele pe care ea le simţea cândva pentru el. Am înţeles în acel moment de ce Anays a ales acel stil de viaţă şi am ajuns la un singur răspuns: Răzbunarea. Tânăra doreşte să se răzbune pe bărbaţi şi să-i facă să plătească pentru ceea ce ea, a simţit cândva.

Recunosc că m-am săturat de romanele cu bad-boy în care femeia este doar o pradă uşoară. În această carte, noi, femeile, nu suntem prezentate ca prada, ci ne este evidenţiat faptul că putem fi cel mai iscusit vânător.

„Pasionată de iubire, ahtiată după senzaţii, amatoare de sex. Mare amatoare. Însă nu oricum, nu de orice fel şi, mai ales, nu cu oricine.”

Am savurat în tăcere această lectură simplă şi uşoară, care pe parcurs ne oferă şi sfaturi. Ne învaţă că, mai presus de toate, suntem puternice şi frumoase. Putem avea totul, dacă ştim să ne jucăm cu viaţa şi să o modelăm după bunul plac. Şi, mai ales, ne învaţă că, viata nu se termină la un singur om. Trebuie doar să fim suficient de puternice încât să mergem mai departe, chiar dacă doare.

„Viaţa mea nu se întâmplă niciodată „între timp”,ci, mereu „acum”. Am adus-o într-un prezent continuu din care nu am de gând să evadez.”

Anays M. a reuşit să îmi pătrundă în minte pe decursul lecturii şi să mă facă să-mi pun întrebări de una singură. Şi mi-am spus aşa: Poate că uneori este nevoie să lăsăm inhibiţiile la o parte pentru a simţi adevărata fericire. Am învăţat să trăim pentru alţii şi, în goana nebună de a privi în viitor, am uitat că mai presus de toate, suntem noi. Nevoile noastre, şi nu mă refer doar la cele trupeşti, ci şi la cele la care sufletul tânjeste.

Faptul că această cărticica este scrisă în stilul jurnal, m-a făcut să mă simt mai aproape de personaj şi să rezonez cu el. Pe parcursul lecturii, m-am simţit, de parcă, personajul mi se confesa mie şi, poate că, acest lucru m-a făcut să o înţeleg mai uşor şi în loc să o judec, să o apreciez.

Recomand această carte atât tinerelor care încearcă să se cunoască, cât şi femeilor mature care au uitat că, noi suntem de fapt sexul frumos. Noi avem puterea.

Nu vreau să vă spun mai multe. Vă recomand să o citiţi şi să descoperiţi singuri povestea din spatele unei coperţi frumoase. Sau mai bine spus, să descoperiţi „Confesiunile unei fete rele”

★★★★★- goodreads

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul editurii Bookzone.

Recenzie- Doi la pătrat, un singur pat

Titlu: Doi la pătrat, un singur pat
Autor: Georgiana Vâju
Pagini: 220
Editura: Quantum Publishers

Descriere oficială:

Suntem complicați. Ne apropiem și ne respingem, ne iubim și ne urâm. Apoi regretăm. Tentațiile sunt atât de multe încât, uneori, ne fac deciziile imposibile. Tu ce ai alege să trăiești între rațiune, dorința, sentiment, sex, iubire și plăcere? Și în ce ordine?
Patru suflete, trei iubiri, două povești din trecut, un singur viitor și mult umor, narate în detaliu din perspectiva a patru protagoniști prinși în vâltoarea vieții cotidiene.
Chimie, geometrie, fizică și aritmetică. Toate într-o singură formulă: cea a haosului.
Un soț infidel + o soție dezamăgită + o amantă perversă + un fost iubit îndrăgostit = Doi la pătrat/Un singur pat.
Complicat?

„Că cineva sus mă iubește
Chiar și pe mine mă uimește…

***

La început pătrundem în viaţa lui Dorian şi a Monicăi. Cei doi au împreună trei fete, triplete şi, viaţa lor, din exterior, pare aproape perfectă. Dacă la începutul cărţii suntem absolut siguri că dragostea lor triumfă, pe parcursul lecturii, pătrundem în mintea lui Dorian şi descoperim neajunsurile de care are parte. Îşi doreşte mai mult de la viaţă. Acest fapt explică reacţia lui atunci când, pentru prima dată, interacționează cu, Camelia.

„N-am mai simţit atât de multă atracţie fizică pentru vreo femeie. Credeam că am încetat cu sportul ăsta după ce m-am căsătorit. Acum, hormonii mei, ca nişte trădători nenorociţi şi incontrolabili, intră imediat în acțiune, înghesuindu-se în partea de jos a corpului.”

Camelia ne este prezentată precum o femeie fără temeri, care ştie ce vrea şi cum să obţină acel lucru. Ea apare în viaţa lui Dorian şi i-o dă peste cap, la fel cum oricare femeie frumoasă ar face-o. Ştie care-i sunt atu-urile şi le foloseşte din plin.

„Bărbatul ăsta e calculat și meticulos ca un englez când vine vorba de rațiune, la simțire stă mai prost. Eu i-am găsit punctul sensibil localizat în chiloți, ca la orice bărbat însurat.”

În viaţa Monicăi, soţia lui Dorian, apare Florin. Un fost iubit din adolescenţă care, la rândul său, o înşelase şi el. Monica, la început, este sceptică în privinţa apariţiei lui, tocmai de aceea se simte nesigură, chiar dacă Florin îi trimisese email-uri de-a lungul timpului. Însă, în acelaşi timp, tânjește după apropiere, iar nevoia de el se simte încă din momentul reapariţiei lui în calea sa.

„Îmi spun că-i doar un străin pentru mine acum, că nu se va întâmpla nimic imoral între noi doi, dar corpul mă contrazice cu vehemenţă atunci când asudă tot.
L-a recunoscut deja.”

Florin reapare în viaţa Monicăi, propunându-i să lucreze alături de el, la o galerie de artă. Se simte atras imediat de Monica şi regretă faptul că ea s-a căsătorit cu Dorian.

„Fără îndoială, Monica reprezintă încă o mare tentaţie pentru mine.”

„E măritată şi are trei copii, ceea ce o face total inaccesibilă altui bărbat, deci, implicit, şi mie.

Monica află de escapada soţului şi abia atunci îşi permite să însele la rându-i. Dacă relaţia lui Dorian cu Camelia pare să se destrame, iar el realizează ceea ce a pierdut (ca oricare alt bărbat, de altfel), relaţia dintre Monica şi Florin se conturează frumos. Florin pare a fi ceea ce Dorian nu a fost nici măcar pentru o clipă.

Ce se va întâmpla cu cei patru protagonişti, dacă dragostea Monicăi şi a lui Dorian este mai puternică decât tentaţiile, dacă ispitele vor câştiga şi relaţia lor se va sfârşi, vă las pe voi să aflaţi.

Recunosc că vârsta mea nu mi-a permis să intru în viaţa personajelor și să relaționez cu ele, chiar dacă le-am înţeles frustrările. În acelaşi timp, am devorat povestea şi cine ştie, poate că am şi învăţat ceva pentru viitorul apropiat.

Recomand această carte celor care sunt trecuţi de vârsta de treizeci de ani. Să poţi înţelege acest roman în totalitate, îţi trebuie un bagaj de experienţe în spate.

Felicitări Georgianei Vâju, cu această carte a câştigat încă un fan şi sunt tare curioasă să-i descopăr şi celelalte poveşti!

Recenzie- Momentul nostru infinit

Titlu: Momentul nostru infinit
Autor: Lauren Myracle
Editura: Trei
Nr pagini: 294

Descriere oficială: „Una dintre cele mai intense poveşti de dragoste despre adolescenţi pe care le-am citit vreodată.” David Levithan
De când se ştie, ţelul lui Wren Gray a fost să-şi mulţumească părinţii.
Lucru care nu a deranjat-o, dimpotrivă.
Acum însă a împlinit 18 ani şi simte nevoia să-şi împlinească propriile dorinţe… doar că nu prea ştie care sunt.
În schimb, Charlie Parker ştie exact care e dorinţa sa cea mai mare. Charlie e un băiat blând cu un trecut dureros – şi a iubit-o pe Wren de când a văzut-o prima dată. Dar o fată ca Wren nu s-ar îndrăgosti niciodată de un tip ca el.
Şi totuşi… unele lucruri sunt scrise în stele.”

***

La început o cunoștem pe Wren, eleva şi fiica perfectă. Wren nu iese niciodată din cuvântul părinţilor săi şi-i respecta, chiar dacă, ei niciodată nu o întreabă ce îşi doreşte. Acest fapt, însă, o îndeamnă pe Wren să tânjească la a-şi prelua frâiele şi a începe aventura şi cunoaşterea vieţii. Tânăra îşi îngheaţă primul an de facultate şi se înscrie la un program de voluntariat în Guatemala.

„… Wren nu avea mereu încredere în
opiniile ei, probabil din cauză că părinții ei țineau morțiș să gândească în locul ei.”

Charlie ne este prezentat precum un băiat muncitor, înfiat, cu o poveste neplăcută în spate. Charlie a cunoscut nefericirea de la o vârstă fragedă şi, cu toate acestea, evoluează într-un bărbat frumos. Un bărbat care ştie să respecte o femeie şi, mai presus de toate, ştie să o iubească.

„Când ea zâmbea, Charlie voia să zâmbească alături de ea. Când își dădea părul negru pe după urechi, Charlie gândea: Da, așa se face.”

Povestea lor de dragoste începe în momentul în care, cu capul în nori, Charlie îşi scăpa maşina de frezat, iar aceasta îi retează palma, aproape tăindu-i degetul mare. Charlie apare la spitalul Grady unde Wren este voluntară, iar aceasta se oferă să-l ajute, văzând că, Chris, tatăl adoptiv a lui Charlie, nu are asigurare.

„Charlie știu că ar mai fi acceptat cu bucurie încă vreo zece răni — o mie, chiar — în schimbul acestui lucru: felul în care simțea degetele ei pe ale lui, smucitura aței,
ușoara înțepătură a acului, mireasma ei îmbătătoare când se apropia de el”

Cei doi tineri s-au privit de mult timp de la distanţă, însă nici unul nu îşi făcuse curaj să se adreseze celuilalt. La petrecerea lui P.G, iubitul celei mai bune prietene a lui Wren, Tessa, Charlie îşi propune să o invite pe Wren în oraş.

” Iat-o acolo, imediat după vestibul, râzând împreună cu prietena ei Tessa. Era superbă.”

Dragostea lor creşte cu fiecare zi petrecută împreună. Charlie o iubeşte pe Wren, iar Wren îl iubeşte pe Charlie. Dragostea lor are la dispoziţie trei luni să înflorească. Alături de băiatul viselor ei, Wren cunoște iubirea, satisfacţia, plăcerea şi neplăcerea. Suferinţă, gelozia şi sentimentele ce vin la pachet cu o relaţie.

„— Wren, te iubesc.
— Și eu te iubesc. Pentru totdeauna”

Obstacolele apar în calea celor doi. Plecarea lui Wren se apropie, iar fosta iubită a lui Charlie, Starlla, este încă prezentă în viaţa lui. Dacă dragostea lor va triumfa, iar cei doi vor fi capabili să treacă peste toate, tinându-se de mână, vă las pe voi să aflaţi!

Mi-a plăcut modul de scriere al autoarei, dar în acelaşi timp, mi-am dorit ca ea să mă facă să simt mai mult. Nu am reuşit să intru în pielea lui Wren sau a lui Charlie, am fost doar un spectator al dragostei şi vieţii lor.

Dacă am reuşit să vă hrănesc curiozitatea despre această carte, vă doresc lectură plăcută! ❤

☆☆☆☆- goodreads.

Recenzie- Tu

Titlu: Tu
Autor: Caroline Kepnes
Nr pagini: 464
Editura: Herg Benet

Romanul „Tu” nu este unul despre dragoste, deşi întâmpinăm adesea acest cuvânt printre rânduri. Joe consideră că este îndrăgostit de Beck, pe când el, dezvoltă o obsesie pentru aceasta încă din momentul în care ea păşeşte în libraria la care lucrează. Faptul că tânăra nu poartă sutien îi hrăneşte curiozitatea şi îl intrigă, atrăgându-l precum un magnet.

„Mă privești. Ești curioasă și eu vreau să aflu totul despre tine, dar nu pot
întreba pur și simplu, așa că încă vorbesc.”

Din acel moment, acţiunea începe, iar Joe devine umbra lui Beck. O urmăreşte zile în şir, alimentându-și obsesia şi convingându-se că sunt făcuţi unul pentru altul. El aşterne lucrurile în aşa fel, încât Beck să-i cadă în braţe şi are grijă să-i elimine pe cei care se apropie prea mult de aceasta.

La începutul acţiunii Joe este prea frumos să fie adevărat. Iubeşte lectura, autorii şi pare un bărbat inteligent, fermecător şi cu vorbele la el. Este uşor să-i intre în graţii lui Beck încă de la prima privire, iar apoi din nou, când îi salvează viaţa.

Beck consumă prea mult alcool în una din serile în care iese cu prietenele sale, fapt ce duce spre evenimentul ce o apropie pe aceasta de personajul principal. Îşi scăpa telefonul, se împiedică de propriile şireturi şi aterizează pe şinele terenului, însă Joe este acolo să o salveze. El este întotdeauna acolo.

„E cea mai
rapidă cădere înceată pe care am văzut-o vreodată și ești doar o voce acolo jos,
pe șine, un țipăt și cântecul lui e acum o amintire vicioasă că trenul ar putea
veni huruind pe șinele alea, peste tine.”

Beck este hyper-sexuală. Iubeşte sexul şi tot ceea ce ţine de el, iar Joe o iubeşte pe ea. Iubeşte să o privească cum se atinge de pe partea cealaltă a casei ei şi şi-o doreşte din ce în ce mai mult.

Când crezi că ai înţeles romanul, acţiunea ia o întorsătură neaşteptată şi te trezeşti, din nou, neştiind pe ce lume te afli. Deşi la început, obsesia lui pare inofensivă, pe parcursul lecturii lucrurile se amplifică, iar el devine capabil de crimă. Ucide pentru ea. Ucide ca ea să-i aparţină doar lui şi nimănui altcuiva.

” Câți oameni se duc simțind că abia atunci
ating apogeul? Cei mai mulți oameni mor bătrâni, plini de dureri și regrete. Sau
tineri și plini de droguri și auto-suficiență – sau pur și simplu din ghinion.

Povestea lor începe, Beck prinde încrede în el şi încet-încet i se oferă pe tavă, dar relaţia lor nu este deloc cum Joe spera să fie. Dacă la început totul este roz, pigmentat cu mult sex şi pasiune pură, aceasta se pierde pe parcurs.

„Doare, Beck. Nu știu ce să fac cu absența ta. Nu ești supărată pe mine. Te
cunosc suficient de bine încât să simt când dai din coadă, și nu ești nici fericită
cu mine. Te întreb dacă vrei să ne schimbăm în halate și tu mă săruți și-mi spui
că am depășit etapa halatelor. Mă faci să te iau în brațe și mă strângi, dar ce
anume vrei să spui?”

Recomand această carte celor +18 ani, întrucât conţine un limbaj vulgar şi consider că acţiunile sunt prea greu de digerat pentru un copil. Lăsând toate acestea la o parte, romanul este un thriller excepţional cu răsturnări de situaţie, scris sub forma unei confesiuni. Nu am mai întâlnit acest gen de scriere și recunosc, mi-a plăcut şi m-a intrigat mai mult decât mă aşteptam să o facă.

Dacă Beck şi Joe îşi vor reveni, dacă obsesia lui va înceta, dacă relaţia va prinde aripi sau ce se va întâmpla cu cei doi, vă las pe voi să descoperiţi.

Serialul îl puteţi viziona aici: http://www.filmeserialeonline.org/seriale/you/

Romanul „Tu” de Caroline Kepnes se poate comanda de pe site-ul editurii Herg Benet.

Recenzie- Rebela

Titlu: Rebela
Autor: Cîndea Corina
Numar de pagini: 336
Editura: Hathor
Descriere: Pentru a scăpa de un trecut plin de suferință, Violet Collins își petrece viața mereu pe drumuri, refuzând să se atașeze de oameni sau locuri, tocmai pentru a nu putea fi rănită din nou. Oprirea în Chicago îi dă însă toate planurile peste cap, iar întâlnirea cu Dominic Grey o determină să își dorească să se oprească din drumul său și să spere la mai mult.

Apariția unei ispite brunete cu ochi violeți nu intră în planurile lui Dominic Grey, mai ales dacă bruneta respectivă este o rebelă obișnuită să facă numai ce vrea. Nu are nevoie de complicații când viața îi atârnă de un fir de păr, dar nici nu poate sta departe de cea care l-a întors pe dos cu o simplă privire.

Atrași iremediabil unul de celălalt, atunci când trecutul ei se amestecă cu prezentul lui complicat și amândoi se trezesc prinși într-un vârtej de întâmplări periculoase, Violet și Dominic sunt nevoiți să lupte pentru a putea rămâne în viață, dar mai ales, pentru a putea rămâne împreună…

***

Pe Corina Cîndea am avut onoarea de a o întâlni pe wattpad. M-a surprins plăcut modul ei de scriere și i-am iubit fiecare roman în parte. Corina este un suflet tânăr şi frumos, scrie cărţi de dragoste, pentru adolescenţi şi oameni de toate vârstele. Te pierzi în lectură şi pentru câteva minute, uiţi de problemele din viaţa de zi cu zi.

Violet este ceea ce noi, femeile, ne-am dori, în mare parte, să fim. Tânăra de doar 22 de ani iubeşte adrenalina şi are parte de ea din plin în timp ce goneşte pe străzile oraşului călare pe motorul său.

„În ciuda ploii extrem de abundente, nu mă opresc. Din contra, accelerez şi simt motorul vibrând şi mai tare între picioarele mele. Nu arunc nici o privire spre acul kilometrajului fiindcă, de fapt, nici nu mă interesează cu ce viteză merg.”

Violet nu fuge doar de viaţa cotidiană, fuge de trecutul fantomatic ce o bântuie chiar şi în prezent. A trăit într-un orfelinat până la vârsta de 17 ani, având parte de tot ceea ce este mai negru şi de temut în viaţa unei tinere domnişoare la început de drum.

Acelaşi coşmar o trezeşte din somnul ei şi îi obligă trupul să se descarce printr-un plans sfâşietor. Violet nu are nevoie de evadare, are nevoie de el, un bărbat care să-i alunge temerile şi să o transforme în femeia puternică care vrea să fie.

În urma unui atac de panică, Violet se trezeşte purtată pe braţele unui bărbat. Îl analizează din cap până în picioare, fără pic de ruşine, şi nici nu realizează că el este cel ce-i va da viaţa peste cap şi-i va schimba destinul. Pentru prima dată, atunci când el o atinge, Venus nu tresare ci, se simte în siguranţă.

„E prima oară după mult, foarte mult timp, în care am curajul să privesc cu adevărat un bărbat.”

„Tot corpul este un pachet de muşchi bine definiţi şi tricoul negru, mulat, scoate asta şi mai mult în evidenţă.”

Relaţia celor doi este condimentată cu obstacole şi secrete pe care nici unul dintre ei nu sunt pregătiţi să le scoată la iveală şi astfel, să îşi elibereze sufletele. Luptă împreună pentru relaţia lor, pentru o viaţă mai bună şi pentru iubirea pe care nici nu ştiau că o caută.

Dominic este cel care o face pe Violet să îşi înfrunte temerile şi să îşi dorească să rămână în acelaşi loc, alături de el.

Însă ce se întâmplă când, după o noapte de dragoste, Violet află că Dominic i-a răscolit trecutul? Simte trădarea, suferinţa, durerea. Va rămâne sau va fugi, din nou, mâncând pământul? Vă voi lăsa pe voi să descoperiţi obstacolele ce se ivesc în calea protagoniştilor şi dacă, dragostea lor este suficient de puternică pentru a trece peste ele.

„Rebela” nu este doar o carte de dragoste, ci şi una de acţiune. Este o lectură relaxantă, plăcută, dar în acelaşi timp, genul de roman pe care nu îl poţi lăsa din mâini, întrucât autoarea te face să simţi fiecare trăire a personajelor.

Îi mulţumesc Corinei pentru cartea oferită pentru recenzie, pentru ceea ce m-a făcut să simt şi pentru că este un om minunat, pe care-l recomand cu drag!

Felicitări, Corina, încă o dată, ai reuşit să mă caprivezi în lumea personajelor tale!

Cartea o puteţi găsi aici: https://bit.ly/2zHea28

Interviu- Corina Cindea

Am descoperit-o pe Corina Cîndea pe wattpad, iar din acel moment, a devenit una din scriitoarele mele preferate. Ce ar fi să o descoperim împreună?

• Spuneţi-ne ceva despre dumneavoatră. Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Nu sunt o persoană complicată. Îmi place soarele și căldura, ciocolata și înghețata. Ador marea, chiar dacă nu știu să înot, și aș putea asculta zile întregi sunetul valurilor care se sparg de țărm. În timpul liber îmi place să scriu, să citesc, să ascult muzică, să mă întâlnesc cu prietenii sau să mă uit la un film. Încerc să le fac pe toate, chiar dacă scrisul îmi ocupă cel mai mult din timpul liber pe care îl am.

• De cât timp scrieţi? Cum v-aţi descoperit pasiunea?

Am început să scriu în urmă cu patru ani și am făcut-o dintr-un impuls de moment. A început ca un fel de distracție, fără să îmi imaginez vreo clipă că va ajunge să însemne atât de mult pentru mine.

• Cum au luat naștere poveştile dumneavoastră? De unde v-aţi inspirat?

Viața e plină de povești și de lucruri minunate, așa că nu trebuie decât să stau și să ascult, să privesc în jurul meu. Ideile vin mereu, însă nu toate se concretizează în ceva. Povestea din Triplu H, de exemplu, a apărut după ce am văzut pe stradă o pereche cu tripleți, cea din Micuța balerină mi-a fost inspirată de videoclipul melodiei Thinking Out Loud a lui Ed Sheeran, iar ideea seriei Salem a pornit de la gluma unui cititor.

• Care a fost sentimentul atunci când v-aţi ţinut pentru prima dată, munca în palme?

E greu de descris în cuvinte, pentru că a fost de fapt un amalgam întreg de sentimente, mai ales pentru că scrisul nu a fost ceva pe care am visat sau mi-am dorit cu ardoare să-l fac. O emoție uriașă, amestecată cu bucurie și fericire și, aș putea spune, cu multă uimire. Încă mai sunt uimită că am ajuns aici. Sunt uimită că scriu, că poveștile mi-au fost publicate sau că cineva citește ceva scris de mine. Și totul e la fel de intens la fiecare carte nouă care îmi apare.

• Aveţi un citat preferat din cărţile dumneavoastră? Care este acesta?

Nu pot spune că am vreun citat preferat, dar o să-ți dau unul care îmi vine acum în minte.

Iar dacă din când în când mai exagerez cu posesivitatea, înainte să te superi pe mine, să te gândești că am un motiv mai mult decât întemeiat să mă comport așa! (…) Te iubesc al naibii de mult! – Hayden Morgan, Triplu H vol.1

• Ce ne puteţi spune despre operele dumneavoastră?

Nu cred că le pot numi opere. Sunt o fire romantică și cred în dragoste la prima vedere și suflete pereche, iar asta se vede în ceea ce scriu. Încerc să scriu povești care să facă cititorul să râdă sau să plângă alături de personaje, să ajungă să le îndrăgească, iar la final să aibă un zâmbet pe chip.

• Care este personajul dumneavoastră preferat şi de ce?

Toate personajele sunt preferatele mele atunci când scriu despre ele. În rest, le iubesc pe toate exact la fel de mult.

• Cu toţi avem un personaj negativ sau unul mai puţin perfect, spuneţi-ne câte ceva despre cel mai detestat personaj al dumneavoastră.

Nu pot detesta un personaj de-al meu, oricât de negativ ar fi, pentru că eu l-am creat așa și are un rol bine definitiv.

• Ce gen nu aţi putea sau vă este frică să scrieţi?

Până acum nu am scris decât cărți de dragoste și nici nu am încercat să schimb genul. Nu pot spune că mi-ar fi frică să încerc altceva, dar cred că, dacă aș încerca să scriu o carte cu zombi, tot la dragoste aș ajunge. Ceva de genul: zombi-el se îndrăgostește de zombi-ea și o iubește atât de mult încât găsește un leac pentru boala zombi; ar redeveni oameni și ar trăi fericiți până la adânci bătrâneți, salvând specia umană. E valabil și pentru vârcolaci, vampiri sau alte creaturi fantastice. Dar nu se știe niciodată, nu-i așa? Poate că îmi vine vreo idee care nu mă va lăsa în pace până nu o aștern pe hârtie.

• De ce scrieţi despre iubire şi ce simţiţi în decursul scrierii unei cărţi?

După cum am mai spus, sunt o fire romantică și consider că iubirea este cel mai frumos sentiment, în toate formele sale. Cel mai puternic. Atunci când citesc, îmi place să evadez din lumea reală; dacă aș vrea realitate, aș urmări știrile de la ora cinci. Îmi place să mă pierd într-o poveste frumoasă, cu final fericit, să mă deconectez, așa că asta citesc și, în ultimul timp, scriu. Ce simt când scriu o carte? Simt toate emoțiile personajelor. Încerc să mă pun în locul lor și, ținând cont de caracterul creat fiecăruia, să îl fac să se comporte sau să reacționeze potrivit acțiunii din carte. Sunt fericită sau supărată alături de personajele mele, veselă sau tristă.

• În încheiere doriţi să le adresaţi câteva cuvinte cititorilor dumneavoastră?

Vă mulțumesc că îmi citiți poveștile și că îmi sunteți aproape. Dacă nu ați fi fost voi, nu aș fi ajuns aici.

Închei acest interviu prin a-i mulţumii Corinei pentru răspunsurile frumoase, sincere şi oferite din inimă. ❤ Îţi urez succes în continuare şi la cât mai multe poveşti frumoase pe care să le împărtăsesti cu noi!